Cea mai recentă carte a lui Kate Andersen Brower este prima biografie autorizată, vreodată, a legendarei vedete.
Cărțile despre Elizabeth Taylor au abordat legendara (și zbuciumata) idilă cu Richard Burton, dragostea ei pentru bijuterii și activitatea ei pe ecran, dar noua biografie a lui Kate Andersen Brower, Elizabeth Taylor: The Grit & Glamour of an Icon, este prima carte le include pe toate - sau cel puțin o face cu binecuvântarea familie lui Taylor.
Prima biografie autorizată vreodată a regretatei actrițe și filantropiste se folosește, cu finețe, de accesul incredibil la documente ale lui Taylor - inclusiv scrisori și însemnări de jurnal inedite - precum și la cei mai apropriați prieteni și membri ai familiei sale pentru a spune o poveste obsedantă, amuzantă, fermecătoare și cu adevărat umană despre o femeie extraordinară care a dus o viață incredibilă.
Autoarea cărții povestește pentru T&C ce a descoperit despre legendă, cum a reușit să ajungă acolo unde nici un biograf nu a mai ajuns până acum și în ce fel Taylor a reușit să o surprindă.
Aceasta este prima biografie autorizată a lui Elizabeth Taylor. Cum s-a întâmplat acest lucru?
Familia este într-adevăr foarte privată. Nu prea vor să atragă atenția. Dar, ceea ce am încercat să le transmit este că Elizabeth Taylor este acea icoană incredibilă și că trebuie să vorbim despre ea pentru ca oamenii să își amintească de ea, deoarece a trecut puțin mai mult de un deceniu de când a murit.
De obicei, scriu despre politică, dar în timpul erei lui Trump oamenii erau atât de divizați și nu era ceva ce voiam să abordez. Apoi, într-o zi, în urmă cu aproximativ patru ani, soțul meu mi-a spus: ,,De ce nu vorbești cu John Warner, care locuiește în Virginia?”. Soțul meu a mers la UVA și Warner vorbise acolo, iar soțul meu pur și simplu îl iubește și, din moment ce a fost căsătorit cu Elizabeth Taylor, mi s-a părut o poveste interesantă poate pentru o revistă.
Așa că am aflat cum să dau de el și am ajuns să stau acolo și să-i iau un interviu și să vorbesc despre căsnicia sa cu Elizabeth. A insistat atât de mult ca cineva să facă o carte despre ea și apoi ca oamenii să nu o uite. Mi-a povestit cum s-au întâlnit în anii 1970, la celebrarea bicentenarului la Ambasada britanică, cum a însoțit-o la cina de la ambasadă și cum ea s-a îndrăgostit de ideea de a locui la ferma lui din Middleburg Virginia. A vrut să fie doamna John Warner; era ca și cum ar fi fugit de vedeta Elizabeth Taylor și a vrut să se căsătorească pentru a scăpa și a avea puțină intimitate.
Cum ați ajuns de la discuțiile cu Warner la scrierea acestei cărți, în care apar atât de mulți prieteni și membri ai familiei?
Warner era apropiat de (fiul lui Taylor) Chris Wilding. Chris a locuit în casa lui Warner din Georgetown și la ferma din Middleburg când avea 20 de ani, când Elizabeth și Warner s-au căsătorit. Iar Warner a spus: ,,O să-l sun și o să-i spun că ar trebui să vorbească cu tine. Uite numărul lui de telefon, sună-l mâine”. Așa că l-am sunat pr Chris, iar el a fost foarte deschis la ideea de a scrie o carte cu adevărat sinceră despre mama lui. Probabil că este cel mai puțin păzit dintre toți copiii. Chris m-a pus în legătură cu administratorii (ai averii lui Taylor) și m-am dus în Beverly Hills pentru a mă întâlni cu ei. Au vrut să știe că sunt serioasă și că voi lucra cu ei și că voi fi sinceră în legătură cu ceea ce fac.
O parte din faptul că este o biografie autorizată înseamnă că ți s-a permis accesul la lucruri care nu fuseseră publicate înainte.
Ei iau acest lucru foarte în serios și au un număr extraordinar de scrisori și însemnări din jurnal și fotografii, peste 7,000 de documente și peste 10,000 de fotografii din viața ei, din copilărie încoace. Am trecut prin ele și am ales care dintre ele; am avut acces la tot.
Dallas Buyers Club
M-am concentrat foarte mult pe relația ei cu soții ei și pe relația cu copiii ei, pentru că nici măcar nu știam că are patru copii. Cu toții credeam că o cunoaștem pe Elizabeth Taylor pentru că este o vedetă legendară, dar nu știam cât de vulnerabilă a fost, cât de mult a făcut în spatele scenei pentru a ajuta oamenii bolnavi de SIDA care erau pe moarte atunci când ea a îmbrățișat această cauză. Ea făcea literalmente un fel de situație în care canaliza bani pentru a face rost de medicamente ilegale pentru că era atât de disperată să îi ajute pe acești bărbați, în mare parte homosexuali, care lucrau pentru ea sau care erau prietenii ei și care nu aveau alte opțiuni pentru că era înainte de orice tratament. Am găsit o scrisoare grozavă pe care a scris-o unui pacient cu SIDA care era decorator de interior; a scris pe hârtia ei de lavandă: ,,Sper să ieși curând ca să-mi poți reface casa în noanțe de lavandă”. Ea știa că va muri, dar a vrut să păstreze această speranță. Făcea astfel de lucruri tot timpul și a avea acces la asta era ceva special.
S-au scris cărți despre căsniciile lui Taylor, despre stilul ei, despre tot felul de idei foarte concentrate. Atunci când surprinzi întreaga ei viață, ce decizi că trebuie să fie în carte?
Viața ei a fost atât de mare și a fost copleșitor în anumite momente să decidem ce ar rezona cu publicul de astăzi.
Când trecem prin pandemie, lucram la carte, așa că mă gândeam la SIDA în acel context de la începutul pandemiei, când nu exista niciun lea și oamenii mureau. De asemenea, cred că o mulțime de oameni suferă de anxietate și să știu că și ea suferă de fapt...Întârzia tot timpul la toate, iar o parte din asta se datora faptului că își punea o presiune enormă pe ea însăși pentru a încerca să arate într-un anumit fel. Îi trebuiau ore întregi ca să pregătească - ultimul lucru pe care îl făcea de fiecare dată când avea un eveniment era să facă o baie cu părul și machiajul complet aranjate. Această anxietate socială este o parte din ea cu care mulți oameni se pot identifica.
Pentru mine, ca femeie, a fost atât de surprinzător să citesc prin ce a trecut când a fost cu Eddie Fisher și a fost numită distrugătoare de cămine sau când a fost cu Richard Burton și a fost condamnată de Vatican. Era o epocă puritană, iar ea a fost înaintea timpului ei. Cartea abordează acest aspect, faptul că ea a fost un deschizător de drumuri, nu numai când a fost vorba de SIDA, ci și ca femeie care a avut control asupra vieții sale.
Care a fost elementul tău preferat la ea?
Felul în care lua apărarea oamenilor. Există o scrisoare pe care i-a scris-o lui Ernest Lehman, care era producătorul filmului ,,Cui i-e frică de Virginia Woold”, atunci când regizorul Mike Nichols a vurt să nu angajeze pe cineva căruia îi promisese un rol. În această scrisoare, Elizabeth scrie: ,,Știi că nu trebuie să tratezi oamenii așa. Nu pot să mă duc acum la prietenul meu și să-i spun că nu poate fi asistentul nostru de regie”. Ea îi lua apărarea acestui tip, care nu era plătit nici pe departe cât era ea, care nu era o vedetă de cinema, și îi spunea: ,,Nu fac asta. Nu e corect”.
Sunt atât de multe lucruri ciudate la ea... Își scotea bijuteriile și le arăta oamenilor, cum a descris Demi Moore, faptul că a mers la casa ei din Bel Air și Elizabeth era pur și simplu amețită, scoțând aceste bijuterii, inele cu diamante, smaralde, piese Bulgari și aceste lucruri erau pur si simplu incredibile. Ea arăta spre smaralde și spunea: ,,Acestea sunt smaraldele mele de vineri”. Iar Demi Moore a întrebat: ,,Ce este un smarald de vineri?”, Iar ea a spus: ,,Richard îmi dădea cadouri de genul acesta fără nici un motiv”.