Serena Urry, restauratorul șed al Muzeului De Artă Cincinnati, efectua o verificare de rutină a picturii ,,Still Life With Bread And Eggs”, un tablou de Paul Cezanne, care se află în posesia instituției, când a observat ceva ,,ciudat”.
Pentru o operă de artă datând din 1865, apariția unor mici fisuri, nu a fost o surpriză. Dar acestea erau concentrate, în două zone specifice, în loc să fie distribuite uniform pe până. Mai mult, acestea dezvăluiau mici sclipiri de alb, care contrastau cu paleta melancolică a așa-numitei perioade ,,întunecate” a pictorului francez.
,,M-am gândit că ar putea exista ceva dedesubt, la care ar trebui să ne uităm”, a explicat Urry într-un interviu video.
Restauratorul a cerut unei companii medicale locale, să aducă la muzeu un aparat portabil cu raze X, unde un tehnician a scanat pictura în ulei de 1,5 metri lățime, în mai multe secțiuni. Pe măsură ce, Urry a asamblat digital seria de imagini folosind Photoshop, a observat ,,pete de alb”, care indicau prezența mai multor pigmenți de plumb alb.
,,Încercam să-mi dau seama ce naiba erau...apoi am întors-o (la 90 de grade)”, și-a amintit ea. ,,Eram singură, dar cred că am exclamat ,,wow”, cu voce tare”.
Când scanarea a fost rotită pe verticală, a apărut imaginea unui bărbat, ochii, linia părului și umerii săi apărând ca pete întunecate. Având în vedere poziția corpului figurii, Urry și colegii ei din muzeu, cred că este vorba despre Cezanne însuși.
,,Cred că opinia tuturor este că, este un autoportret...Este pozat în felul în care fi un autoportret: cu alte cuvinte, se uită la noi, dar corpul său este întors. ,,Dacă ar fi fost un portret al altei persoane decât el însuși, probabil că ar fi fost complet frontal”, a adăugat ea. Dacă ar fi așa, ar fi una dintre cele mai timpurii reprezentări înregistrate ale pictorului, care aveau în jur de 20 de ani, când a fost finalizată natura moartă. Se știe faptul că, Cezanne a realizat mai mult de două zeci de autoportrete, deși aproape toate au fost finalizate după anii 1860 și au fost executate în mare parte în creion.
,,Ne aflăm la începutul procesului de a descoperi cât mai multe lucruri despre acest portret”, a declarat Peter Jonathan Bell, curatorul muzeului pentru pictură, sculptură și desene europene, prin e-mail. ,,Acest lucru va include colaborarea cu experți Cezanne din întreaga lume, pentru a identifica persoana care a stat în fața lui, precum și realizarea unor analize imagistice și tehnice suplimentare, pentru a ne ajuta să înțelegem , cum ar fi arătat portretul și cum a fost realizat.
,,Puse cap la cap, aceste informații pot contribui la înțelegerea noastră a unui moment de formare din primii ani de carieră ai acestui mare artist”.
Întrebări Fără Răspuns
Parte din colecția Muzeului de Artă din Cincinnati din 1995, ,,Natură Moartă Cu Pâine Și Ouă”, a fost pictată într-un stil realist - inspirat de perioadele barocului spaniol și flamand - pe care Cezanne l-a desfășurat la începutul carierei sale. Ulterior, a dezvoltat o estetică mai colorată, sub îndrumarea pictorului impresionist Camille Pissarro, înainte de a fi vârful de lance al stilului mai structurat al mișcării post-impresioniste.
La mijlocul anilor 1860, Cezanne dezvolta o nouă tehnică de pictură grosieră, folosind adesea o paletă pentru a aplica culoarea. Dar, dacă portretul său ascuns a fost un experiment, care a mers prost, sau dacă, pur și simplu, a refolosit o pânză veche, pentru a economisi bani, rămâne o chestiune de speculații.
O altă posibilitate, potrivit lui Urry, este că pictorul s-a simțit brusc inspirat și ,,avea nevoie de o pânză” - o teorie susținută de faptul că nu pare să fi îndepărta prea multă vopsea înainte de a începe lucrul.
,,Este destul de clar că nu a răzuit-o”, a explicat Urry.
Multe alte întrebări rămân, inclusiv culorile folosite de Cezanne și cât de complet a fost portretul său original. Experții muzeului speră să analizeze tabloul folosind procese avansate de scanare, cum ar fi imagistica multispectrale, care ar putea dezvălui pensulația subiacentă prin evaluarea texturilor invizibile pentru ochiul uman. Între timp, spectroscopia de fluorescență cu raze X ar putea dezvălui ce elemente chimice sunt prezente și, astfel, ce pigmenți colorați au fost folosiți de artist.
,,Sperăm să luăm legătura cu colegii din lumea conservării și a curatorilor, pentru a vedea dacă putem obține acces la alte echipamente”, a declarat Urry.
Deocamdată, însă, muzeul așteaptă, cu nerăbdare, să pună din nou în expoziție ,,Natură Moartă Cu Pâine Și Ouă”. De când a făcut descoperirea, în luna mai, Urry a curățat tabloul și a subțiat lacul de pe suprafața sa. Tabloul revine la dispoziția publicului, alături de o imagine a radiografiei, începând cu 20 decembrie.
Scanările și analizele ulterioare, ar putea implica transportul operei de artă la o altă instituție, ceea ce ar prezenta provocări logistice și ar însemna vizitatorii muzeului ar putea pierde șansa de a vedea tabloul. ,,Nu poți pur și simplu să o pui în mașină și să o duci la Chicago”, a declarat Urry.
,,Portretul a fost acolo de când l-a pictat și este acolo de când (l-am achiziționat în) 1955”, a adăugat ea, ,,așa că nu este nicio grabă”.